DERMATOLOGIE GENERALA – CONSULTATII
Pielea reprezinta cel mai mare organ al corpului uman si, in acelasi timp, cel mai vizibil si vulnerabil.
Dermatologia prin definitie reprezinta specialitatea medicala care se ocupa cu studiul afectiunilor pielii (boli cutanate), ale anexelor pielii ( par si unghii) si ale mucoaselor adiacente ( cavitate bucala si organe genitale).
Medicul dermatolog este responsabil pentru consultatia dermatologica in cazul pacientilor care se confrunta cu leziuni pe corp ( alunite, pete, excrescente, etc.) sau alte probleme care necesita atentia acestuia.
In urma unui diagnostic, pacientii trebuie sa consulte medicul dermatolog pentru recomandarea unui tratament sau pentru monitorizarea evolutiei afectiunii.
Servicii oferite:
1. Dermatoscopie
Dermatoscopia reprezinta o metoda rapida, moderna si neinvaziva de examinare a pielii, utilizata cu scopul de a creste acuratetea diagnosticului dermatologic.
In ce consta procedeul de dermatoscopie?
Medicul dermatolog se foloseste de un instrument medical care se numeste dermatoscop.
Dermatoscopul permite marirea imaginii leziunii sau alunitelor si excrescentelor pielii, ceea ce duce la usurinta vizualizarii structurilor cutanate superficiale, cat si a celor profunde.
Dermatoscopia ajuta la examinarea amanuntita a fiecarei portiuni din alunita sau leziunea respectiva, perminand vizualizarea cu precizie a caracteristicilor acesteia, care sunt invizibile in cazul examinarii cu ochiul liber.
Cu ajutorul acestui procedeu de dermatoscopie, pot fi detectate cele mai mici schimbari care ar putea indica o leziune pre-canceroasa sau canceroasa.
2. Acnee
Acneea este o afectiune cronica a pielii, inflamatorie, care provoaca cosuri, puncte albe, puncte negre (comedoane), la nivelul fetei, spatelui, umerilor, toracelui, gatului si bratelor.
Acneea este prezenta cel mai frecvent in cazul adolescentilor, in momentul in care se activeaza glandele sebacee, insa poate sa afecteze persoanele de toate varstele. Acneea nu este periculoasa, dar poate lasa semne si urme pe piele, ceea ce poate duce la crearea unui stres emotional.
In functie de cat de repede se incepe tratamentul contra acneei, cu atat mai mult va fi redus riscul aparitiei semnelor.
● Diagnosticarea acneei:
Medicul dermatolog poate stabili diagnosticul de acnee dupa examinarea pielii pacinetului.
Gradul de severitate al acneei determina tipul de tratament pe care il veti urma.
● Grade de severitate:
Usoara – de obicei, sunt prezente pe piele punctele albe si negre, unele papule si pustule.
Moderata – punctele albe si negre sunt raspandite, cu multe papule si pustule
Severa – numeroase papule mari si duureroase, pustule, chisturi sau nodului, de asemenea, pot aparea si cicatrici.
3. ALOPECIA (CADEREA PARULUI)
Alopecia ( caderea parului) sau calvitia reprezinta o afectiune dermatologica a foliculilor pilosi.
Aceasta afectiune este intalnita atat la barbati, cat si la femei si se poate asocia cu existenta anumitori factori ereditari, cu modificari hormonale specifice varstei sau a altor conditii fiziologice, cum ar fi sarcina.
In cazul in care observati o rarire masiva a parului, se poate sa aveti o afectiune mostenita, care poarta denumirea de alopecie androgenica ( cunoscuta si sub numele de calvitie sau chelie ), care este cea mai frecventa cauza a pierderii premature a parului.
Alti factori care pot sa cauzeze caderea prematura a parului includ anumite boli imune, arsurile, stresul, expunerea la substante toxice, diferite afectiuni ale pielii sau tratamentul cu citostatice.
Totodata, multe medicamente, cum ar fi cele folosite pentru tratarea bolilor de inima, a depresiei, tulburarilor hormonale si a altor afectiuni, pot, in cazuri rare, sa cauzeze pierderea parului.
4. DERMATITA SEBOREICA
Dermatita seboreica reprezinta o forma de inflamare cronica, la nivelul pielii, care se manifesta prin scaume cu aspect albicios, uscat sau uleios. Afectiunea nu este contagioasa, dar simptomele apar la nivelul scalpului, la nivelul fetei ( frunte, pleoape, sprance,e laturile nasului), in spatele urechilor, pe piept, umeri, sau in canalul auditiv extern.
Aceasta afectiune este in continuare un obiect de studiu. Nicio cercetare de pana acum nu a putut sa stabileasca care sunt cauzele aparitiei acestei boli, iar manifestarile ei sunt aproape similare cu a altor afectiuni dermatologice, cum ar fi dermatita atopica sau psoriazis.
Prin urmare, este foarte important ca la aparitia primelor semne ale bolii sa apleati la consultul unui medic specialist pentru a va diagnostiica corect si pentru a va recomanda un tratament adecvat.
Cauze care pot duce la aparitia dermatitei seboreice:
- Stresul;
- Factorii genetici – predispozitie, nu mostenire genetica;
- Reactia anormala a sistemului imunitar fata de ciuperca Malassezia, care exista in mod normal pe piele.
5. DERMATITA ATOPICA
Dermatita atopica sau eczema reprezinta o afectiune ce provoaca insorisea si mancarimea pielii. Este intalnita cel mai frecventa la copii, insa poate sa apara la orice varsta.
Dermatita atopica este o boala cronica( de durata) si tinde sa reapara la o anumita perioada.
Aceasta boala nu paote fi vindecata, insa tratamentele si masurile de ingrijire pot sa amelioreze mancarimea si pot preveni recidivele.
6. NEVI (ALUNITE)
Nevii pigmentari ( alunitele ) pot aparea indiferent de varsa. Se prezinta sub forma unor placi formate din melanocite, celulele care sunt responsabile de producerea pigmentilor din piele.
Clasificare:
● Nevi melanocitici
● Nevi epidermali
● Nevi ai tesutului conjunctiv
● Nevi vasculari
Nevii pigmentari se pot diagnostica cu ajutorul dermatoscupului, un instrument de marire care permite medicului identificarea si tipul lor. Desi majoritatea nevilor sunt necancerigeni, se recomanda investigarea lor in cazul in care acestea isi schimba forma, culoare sau marimea.
7. LICHEN PLAN
Lichenul plan este o eruptie cutanata care provoaca iritatii si umflaturi la nivelulul pielii, parului, unghiilor si membranelor mucoase.
Lichenul plan apare de obicei pe piele sub forma unor umflaturi plate violacee, insotite de mancarime, care se dezvolta dealungul catorva saptamani. In zonele acoperite cu o membrana mucoasa, cum ar fi gura sau vaginul, lichenul plan formeaza pete albe cu aspect dantelat, provocand rani dureroase.
Cazurile usoare de lichen plan pot fi gestioante de majoriatea oamenlor la domiciliu, fara ingrijiri medicale. Insa, daca afectiunea provoaca o mancarime sau o durere semnificativa, este posibil sa aveti nevoie de prescriptie medicala. Lichenul plan nu este contagios.
Semnele si simptomele lichenului plan variaza in functie de zonele afectate. In general, semnele si simptomele tipice sunt:
- Umflaturi violete, plate, cel mai adesea pe antebrat, incheietururi sau glezne si, uneori, organele genitale;
- Mancarime;
- Cruste sau blistere care se rup pentru a forma cruste;
- Pete albe dantelate in gura, pe buze sau limba;
- Leziuni dureroase in gura sau vagin;
- Modificarea culorii scalpului;
- Caderea parului;
- Deteriorarea sau pierderea unghiilor.
8. ONICOMICOZA
Lichenul plan este o eruptie cutanata care provoaca iritatii si umflaturi la nivelulul pielii, parului, unghiilor si membranelor mucoase.
Ce sunt infecțiile fungice ale unghiilor?
Infecția fungică a unghiilor este cunoscută și sub denumirea de onicomicoză. Este din ce în ce mai frecventă odată cu vârsta. Afectează rar copiii.
Onicomicoza sau micoza unghiilor nu este doar o afectiune dermatologica infectionasa cronica, extrem de neplacuta si foarte greu tratabila, dar poate reprezenta totodata o sursa permanenta de stres pentru persoanele afectate, care resimt o stare de disconfort la ideea expunerii unghiilor in diferite circumstante.
Ce organisme provoacă onicomicoză?
- Dermatofitelor precum Trichophyton rubrum (T. rubrum), T. interdigitale (tinea unguium)
- Bacteriilor precum Candida albicans și rareori, specii de Candida non-albicans
- Mucegaiurilor precum Scopulariopsis brevicaulis și speciile Fusarium.
Care este tratamentul onicomicozei?
Infecțiile unghiilor de la mâini sunt de obicei vindecate mai rapid și mai eficient decât infecțiile unghiilor de la picioare. Infecțiile ușoare care afectează mai puțin de 50% din una sau două unghii pot răspunde la medicamente antifungice topice, dar vindecarea necesită de obicei o medicație antifungică orală timp de câteva luni.
9. Rozaceea
Rozaceea este o erupție cutanată cronică care implică zona fetei, care debutează cel mai adesea între vârsta de 30 și 60 de ani. Este comună la cei cu piele deschisă, ochi albaștri și origini celtice. Poate fi tranzitorie, recurenta sau persistenta și se caracterizează prin culoarea sa, roșiatica.
Care este cauza rozaceei?
Există mai multe teorii cu privire la cauza rozaceei, inclusiv factori genetici, de mediu, vasculari și inflamatori. Leziunile pielii din cauza expunerii cronice la radiațiile ultraviolete joacă un rol important.
Răspunsul imunitar înnăscut al pielii pare a fi important, deoarece în rozacee au fost observate concentrații mari de peptide antimicrobiene, cum ar fi catelicidinele.
10. Psoriazis
Psoriazisul este o afecțiune inflamatorie cronică a pielii, caracterizată prin plăci roșii și solzoase clar definite.
Psoriazisul afectează 2-4% dintre bărbați și femei. Poate începe la orice vârstă, inclusiv în copilărie, cu vârfuri de debut la 15-25 de ani și 50-60 de ani. Are tendința de a persista pe tot parcursul vieții, fluctuează ca amploare și severitate. Este deosebit de comună la caucazieni, dar poate afecta oamenii de orice rasă. Aproximativ o treime dintre pacienții cu psoriazis au membri ai familiei cu psoriazis.
Ce cauzează psoriazisul?
Psoriazisul este multifactorial. Este clasificată ca o boală inflamatorie mediată imun (IMID).
Factorii genetici sunt importanți. Profilul genetic al unei persoane influențează tipul său de psoriazis și răspunsul acestuia la tratament. Stersul reprezinta un factor declansator al psoriazisului.
Studiile de asociere la nivelul genomului raportează că complexul de histocompatibilitate HLA-C*06:02 (cunoscut anterior ca HLA-Cw6) este asociat cu psoriazisul cu debut precoce și psoriazisul gutat. Acest complex major de histocompatibilitate nu este asociat cu artrita, distrofia unghiilor sau psoriazisul cu debut tardiv.
Teoriile despre cauzele psoriazisului trebuie să explice de ce pielea este roșie, inflamată și îngroșată. Este clar că factorii imunitari și citokinele inflamatorii (proteinele mesager) precum IL1β și TNFα sunt responsabili pentru caracteristicile clinice ale psoriazisului. Teoriile actuale explorează calea TH17 și eliberarea citokinei IL17A.
11. Tulburari pigmentare (melasma, vitiligo)
Melasma este o tulburare comună dobândită a pielii care se prezintă ca o pigmentare facială bilaterală, cu pete maronii.
Melasma este mai frecventă la femei decât la bărbați, cu un debut de obicei între 20 și 40 de ani .Melasma apare cel mai frecvent la persoanele care se bronzează ușor sau au pielea maroie naturală (fototipurile III, IV de piele Fitzpatrick). Este mai puțin frecventă la persoanele cu piele deschisă (Fitzpatrick tipurile I, II) sau piele neagră (Fitzpatrick tipurile V, VI).
Ce cauzează melasma?
Cauza melasmei este complexă; s-a propus a fi o tulburare de fotoîmbătrânire la indivizii predispuși genetic. Pigmentarea rezultă în cele din urmă din supraproducția de melanină de către melanocite (celule pigmentare); fie preluate de keratinocite (melanoza epidermica) si/sau depuse in derm (melanoza dermica, melanofage).
Factorii implicați în dezvoltarea melasmei includ:
Istoric familial – 60% raportează membrii familiei afectați
Expunerea la soare – lumina ultravioletă și vizibilă promovează producția de melanină
Hormoni — sarcina și utilizarea contraceptivelor orale care conțin estrogen/progesteron, dispozitive intrauterine, implanturi și terapia de substituție hormonală sunt implicate la un sfert dintre femeile afectate; tulburările tiroidiene pot fi asociate cu melasma
Medicamente și produse parfumate – noile terapii țintite pentru cancer și săpunurile parfumate, articolele de toaletă și produsele cosmetice pot provoca o reacție fototoxică pentru a declanșa melasma
Cercetătorii examinează rolurile celulelor stem, neuronale, vasculare și a factorilor hormonali locali în promovarea activării melanocitelor.
Ce este vitiligo?
Vitiligo este o afecțiune depigmentantă dobândită a pielii, în care celulele pigmentare (melanocitele) se pierd. Prezintă pete bine definite de piele alb-lăptoasă (leucodermie).
(buton) Citeste mai departe:
Vitiligo poate fi foarte invalidant din punct de vedere cosmetic, în special la persoanele cu piele întunecată.
Vitiligo afectează 0,5-1% din populație și apare la toate rasele. Poate fi mai frecventă în India decât în altă parte, cu rapoarte de până la 8,8% din populație afectată. La 50% dintre bolnavi, pierderea pigmentului începe înainte de vârsta de 20 de ani, iar la aproximativ 80% din cazuri începe înainte de vârsta de 30 de ani. În celelalte 20%, alți membri ai familiei au și vitiligo. Bărbații și femeile sunt afectați în mod egal.
Chiar dacă majoritatea persoanelor cu vitiligo au o sănătate generală bună, ei se confruntă cu un risc mai mare de a avea boli autoimune precum diabetul, bolile tiroidiene (la 20% dintre pacienții cu vitiligo peste 20 de ani), anemie pernicioasă (deficit de B12), boala Addison ( boala glandelor suprarenale), lupus eritematos sistemic, artrita reumatoida, psoriazis si alopecia areata (pete rotunde de cadere a parului).
O leucodermie asemănătoare vitiligo poate să apară la pacienții cu melanom metastatic. De asemenea, poate fi indusă de anumite medicamente, cum ar fi inhibitorii punctelor de control imun (pembrolizumab, nivolumab) și inhibitorii BRAF (vemurafenib, dabrafenib) utilizați pentru tratarea melanomului metastatic. Vitiligo este, de asemenea, de trei ori mai frecvent la pacienții cu hematologie care au suferit transplant alogen de măduvă osoasă și celule stem, decât în populația sănătoasă.
Ce cauzează vitiligo?
Vitiligo se datorează pierderii sau distrugerii melanocitelor, care sunt celulele care produc melanina. Melanina determină culoarea pielii, a părului și a ochilor. Dacă melanocitele nu pot forma melanină sau dacă numărul lor scade, culoarea pielii devine progresiv mai deschisă.
Se crede că vitiligo este o afecțiune autoimună sistemică, asociată cu răspunsul imun înnăscut dereglat, deși acest lucru a fost contestat pentru vitiligo segmentar. Există susceptibilitate genetică. Vitiligo este o componentă a unor sindroame rare, cum ar fi sindromul Vogt-Koyanagi-Harada. Gena care codifică enzima tirozinaza melanocitelor, TYR, este probabil implicată. S-a raportat că este indusă de medicamente în asociere cu sistemul transdermic de metilfenidat.
Investigațiile actuale evaluează modelul citokinelor, în special interferonul (IFN)-γ, și rolul foliculului de păr în repigmentare.
12. Tumori ( leziuni ) cutanate benigne
O leziune benignă a pielii este o creștere a pielii necanceroasă.
Cine suferă de leziuni benigne ale pielii?
Orice persoană din orice grupă de vârstă poate prezenta o leziune benignă a pielii.
Care sunt caracteristicile leziunilor benigne ale pielii?
Caracteristicile comune pentru leziunile benigne ale pielii includ:
- Simetrie în formă, culoare și structură
- Stabil sau în evoluție lent
- Absența sângerării spontane (sângerarea sau ulcerația se poate datora unei leziuni recente).
Leziunile benigne pot fi clasificate după originea lor celulară: melanocitară, keratinocitară, vasculară, fibroasă, grasă și așa mai departe.
Preturi proceduri
| Consultatie dermato-venorologie | 250 Lei |
| Consultatie Control Dermatologic | 150 Lei |
| Dermatoscopie (2-10 leziuni) | 200 Lei |
| Electrocauterizare (2-10 leziuni) | 250 Lei |
| Excizie Veruci | 250 Lei |
Fa acum o programare pentru procedura dorita!
